Muze de Memento-Kumari

Exista o cafenea , ca o poveste, undeva in lume...Nici nu prea conteaza unde...Cafeneaua asta se pozitioneaza la intersectii de lumi, pentru ca se pare ca toata lumea din jurul meu traieste vieti si experiente la cafeneaua asta , dar nu ne intalnim unii cu altii niciodata..
E foarte cald aici si daca te infunzi intr-una din canapele, poti chiar sa vezi flashuri din trairi, din oameni , din lucruri...chiar si din pisici..Aceste flashuri le-am numit muzele de Memento-Kumari si o sa le intiparesc pe o foaie (foaie de blog, foaie de word, foaie de suflet...) ca sa ramana mereu incepute si neterminate.

E clar ca am doua vieti. Una de gara anonima cu rucsacul in spate, gri si trasa la ochi, iar una de show off –cu fuste scurte, machiaj foggy , tocuri inalte si zambet de diva.
Ploua de doua saptamani in oras si incep sa fiu depresiva.Azi am stat cu K de vorba si lucrurile par sa nu se miste in directia pe care am vrut-o amandoi: construim ceva pe dorinta de neconstruire.

G e departe de mine si parca uneori e o continuare a terminatiilor mele nervoase, ca numai alea dor asa...In septembrie pregatesc un echilibru pentru mine si un camin pentru ea.

Kathmandu..un vis dintre gara anonima si viata de show off –asta pare a fi singurul lucru autentic in momentul de fata , pe care l-am internalizat.O sa merg acolo la munca voluntara si faptul ca merg singura si ca am pregatit totul cu mintea mea e deja o realizare in sine pentru mine –nu cred ca am nevoie sa imi dovedesc ceva prin aceasta calatorie-e doar o renuntare la vacantele de 5 stele pentru a trai un moment dintr-o civilizatie pe care n-o inteleg , chiar daca momentul nu dureaza mai mult de doua saptamani-cam atat timp cat ploua in oras.

Ce s-o fi intamplat azi cu F? A luat-o complet razna, intotdeauna m-am bazat pe echilibrul lui interior ca protectie impotriva mea!Azi am creat un tabel in care sa pot urmari evenimentele legate de K, concluzia , reactia mea si actiunea urmatoare, sunt sigura ca asta ma va ajuta sa ii reconstruiesc increderea...lui F.

Se intampla ca in fiecare barbat care-si lasa mirosul de parfum in apropierea ta sa fie cimentata o senzatie care rezoneaza cu tine: de exemplu ,astazi am descoperit in A o senzatie de coziness, de bine, pe care pot sa o disting de orice altceva ca si cand as alege dintr-o multime de bile, una rosie.Si as tine-o in mana....daca maresc senzatia asta la lupa pot sa-l vad langa mine , lipit si protector, cu zambetul lui cald si ochii verzi si umezi...Sa fie asta oare ultima urma de feminism din el sau sa fie dorinta mea de protectie pe care o proiectez asupra lui?

Relatia mea cu I a inceput ca un fir lasat undeva departe si tras acum dintr-o data spre prezent.Am regasit in ea si ce pierdusem in celalalta I...Tin minte ca a inceput ca un fior de teama din partea mea, ca un respect pentru ceva foarte moral, imagine pe care am introdus-o si in mintea lui F, dar care mai tarziu a devenit o doar stranie insingurare ...acum simt ca inauntrul ei exista un cub de gheata mare, mare si chiar daca I traieste ciclul ei de anotimpuri , iarna seculara parca nu se mai termina...